Războiul Lui cu lumea
Aoleu, cresc ăștia taxele!
Recentele ordine executive semnate de noul președinte al SUA, Donald Trump care impun taxe vamale asupra Mexicului, Canadei (25%) și Chinei (10%) taxele pe produse siderurgice și amenințările asupra Europei stîrnesc vii dispute în mediile politice, economice și academice din toată lumea. De vreo 2-3 săptămîni, toți vorbesc de război comercial, bursele nu se simt prea bine, aurul crește, deci avem semne clare de turbulențe economice globale.
Evident, părerile sunt împărțite, adepții sunt în completă aprobare a măsurilor, considerate curajoase și sunt convinși că „așa merită” ceilalți care au profitat atît timp de pe urma generozității SUA, în timp ce detractorii vin cu argumente legate de distrugerea de către noua administrație a unor legături comerciale bune și greu construite prin măsuri absurde care nu-și vor atinge obiectivele.
Este important de menționat că taxele vamale sunt impuse în majoritate generic și nu specific pe anumite sectoare economice (cu excepția importurilor de energie, petrol și gaze din Canada, taxate cu 10% și a produselor siderurgice, taxate cu 25%). La fel de important, motivele impunerii sunt în mare măsură de natură economică (deficite comerciale mari ale SUA cu țările vizate, dependența de importuri de produse manufacturate, dependența de lanțurile globale de aprovizionare) dar și politică, legate de descurajarea imigrației ilegale și a traficului de droguri (în principal fentanil), și urmăresc realizarea unor obiective strategice pentru noua administrație americană.
Între timp, administrația SUA a decis amînarea în anumite situații a implementării documentelor pentru perioade de timp limitate, posibil în urma reacțiilor statelor vizate dar și a negocierilor pe care le duc cu acestea.
Care e treaba cu taxele vamale?
De la Adam Smith și David Ricardo știm că specializarea țărilor în producerea bunurilor pentru care au avantaje absolute/relative este mai favorabilă din punct de vedere economic decît impunerea unui regim protecționist prin taxe vamale sau alte mijloace, pentru că prin comerț liber statele pot beneficia de avantajele relative ale propriilor economii, alocă resurse în mod eficient și pe termen lung economia și consumatorii au de cîștigat.
Noi, cei din Europa de Est, am experimentat o perioadă cruntă de autarhie în anii ’80 (dusă la extrem în România) și știm bine ce a însemnat tranziția din ultimul deceniu al secolului 20.
În teorie, avantajele impunerii de taxe vamale este că pot proteja industriile locale de concurența străină și permit afacerilor locale să crească și să se stabilizeze. Pot contribui, de asemenea, la păstrarea și crearea locurilor de muncă prin scumpirea bunurilor importate, încurajînd consumatorii să cumpere produse autohtone. În plus, generează venituri pentru guvern, care pot fi utilizate pentru infrastructură, servicii publice sau reducerea datoriei publice. De asemenea, pot proteja industriile esențiale pentru securitatea națională, reducînd dependența de furnizorii străini. Nu în ultimul rînd, guvernele le pot folosi ca pîrghie în negocierile comerciale pentru a obține acorduri mai avantajoase sau pentru a contracara practicile comerciale neloiale.
Ca dezavantaje, taxele vamale cresc costul bunurilor importate, ducînd la prețuri mai ridicate pentru consumatori. Alte țări pot impune măsuri de retaliere, afectînd exportatorii și escaladînd conflictele comerciale. Prin distorsionarea forțelor pieței, împiedică alocarea resurselor ducînd la ineficiență economică. De asemenea, restricționează accesul la o varietate de bunuri, reducînd calitatea și inovația. Cînd țările străine impun tarife de represalii, industriile interne care depind de exporturi pot suferi pierderi. Impactul impunerii de taxe vamale depinde în mare măsură de modul în care sunt implementate și de contextul economic specific.
Ce vrea Trump?
Promisiunile cu care Donald Trump a cîștigat alegerile din 2024 sunt bazate pe naționalism economic, conservatorism social și autoritarism politic. Pe plan politic, promovează ideea „America First”, cu politici protecționiste, izolaționism și restricții stricte privind imigrația. În educație și societate, susține valorile conservatoare, introducerea educației patriotice, limitarea drepturilor LGBTQ+ și restricționarea avortului. Guvernarea sa se dorește a fi mai autoritară, prin epurarea birocrației, utilizarea armatei pentru ordine internă și consolidarea puterii prezidențiale.
Pe plan economic, se bazează pe protecționism, impunînd tarife mari, reducînd importurile din China și promovînd autonomia energetică. Vrea reducerea taxelor și dereglementarea industriei pentru a stimula economia, alături de măsuri populiste precum eliminarea taxelor pe bacșișuri și sprijinirea reindustrializării pentru crearea de locuri de muncă. În esență, Trump promite o politică dură, centrată pe suveranitate națională, control strict asupra imigrației și o economie bazată pe măsuri protecționiste și fiscale.
Și totuși?
Și totuși, de ce spune Donald Trump că globalizarea a afectat economia SUA, cînd capitalismul american a exportat bunăstare și dolari în toată lumea liberă și SUA și-au asumat rolul de putere mondială atît din punct de vedere economic cît și politic? Exportul de putere și dolari nu se poate decît prin deficit comercial. În plus a permis migrarea economiei americane către sectoarele terțiare în ultimele 2-3 decenii— maximizînd astfel profiturile și inovația și specializarea în consecință a forței de muncă.
E adevărat, deficitul balanței comerciale a SUA este la un nivel extrem de ridicat, de 1,2 trilioane USD, sursele fiind în principal China, Mexicul, UE, Vietnam, India, Taiwan și Coreea de Sud, în schimb balanța serviciilor este excedentară pentru SUA, ceea ce reflectă structura economiei americane. Problema deficitului Chinei a fost parțial abordată în primul mandat al lui Trump, cînd impunerea de taxe vamale a dus la „mutarea” prin Mexic și Vietnam a importurilor, ceea ce a dus la reducerea sa față de anii anteriori (dar a crescut deficitul față de celelalte state). Ciudat, în privința Canadei lucrurile sunt mai simple, SUA au excedent comercial (30 miliarde USD) dacă se elimină din calcul importurile de petrol și gaze, de care economia americană are nevoie pentru consum intern.
E adevărat, societatea americană este mai profund divizată ca niciodată, iar polarizarea economică dată de incapacitatea administrațiilor succesive ale SUA de a „integra” globalizarea în economie și de a menține clasa de mijloc a dus la clivaje grave la nivelul populației, astfel încît populismul și megalomania unui republican (destul de ciudat pentru un partid conservator) l-au adus pentru a doua oară la Casa Albă, după un prim mandat cu foarte multe „umbre” și o încercare de răsturnare a puterii constituționale nesancționată. Un articol foarte interesant al lui Daron Acemoglu în FT, argumentează că adevăratul pericol pentru SUA constă în pierderea, de către americani, a încrederii în instituțiile statului. De reținut.
Economia americană merge bine, șomajul și inflația sunt în scădere, creșterea economică este decentă iar outlook-ulpentru 2025 pare influențat negativ doar de schimbările aduse de noua administrație. Există voci care susțin că mărirea deficitul balanței comerciale este expresia faptului că economia americană merge bine, are nevoie de produse manufacturate din exterior iar partenerii comerciali ai SUA au încredere să fie plătiți în dolari. Dolarul este ancora sistemului monetar internațional de 80 de ani și pare să se simtă foarte bine (apropo de discuțiile din BRICS de găsire a unei alternative viabile pentru a echilibra puțin situația). De fapt, din istoricul precedentei crize economice, scăderea deficitului comercial american a fost semn clar de recesiune economică.
Dar oamenii au nevoie de altceva. Populismul și naționalismul economic vor fi noile coordonate economice și politice ale SUA în următorii 4 ani și vor propaga unde de șoc în lumea dezvoltată. Agenda lui Trump va fi urmărită cu duritate. Efectele acestor politici, bune sau rele, vor fi vizibile mulți ani, indiferent de schimbările de la Casa Albă și de la Capitoliu.
Elefantul din cameră
Problema actuală a Statelor Unite (și prin ricoșeu a întregii lumi dezvoltate) este dependența de lanțurile de aprovizionare externe, adică de China. China a devenit un „monstru” economic cu interese globale, creat de Occident în căutarea maximizării profiturilor. Occidentul a mutat capacități de producție în China și și-a înlocuit masiv gulerele albastre cu cele albe, păstrînd (sau încercînd să păstreze) proprietatea intelectuală asupra patentelor fabricate acolo. Pînă la un punct. Globalizarea a fost posibilă la viteza la care s-a întîmplat în primul rînd datorită Chinei.
Pe de altă parte, China are un sistem politic foarte greu de manipulat și care nu este corelat cu sistemul ei economic, iar spre deosebire de Japonia, Coreea de Sud sau alți „tigri asiatici”, este mult prea mare pentru a fi „asimilată” în vreun fel. China a devenit elefantul din cameră. Acel risc cunoscut dar ignorat de toți datorită lăcomiei și care, dintr-o dată, devine mult prea mare pentru a fi evitat și mult prea puternic pentru a fi ignorat.
Deci, nu neapărat Canada, Mexic sau Europa sunt marile probleme ale SUA, ci China. Și nu cifra deficitului comercial contează în ecuație, ci rolul Chinei, dependența de China și pericolul pe care China îl reprezintă în noul context macroeconomic și strategic.
Mai ales în contextul în care China este principalul furnizor de metale rare, care reprezintă pariul pentru lumea computerizată spre care ne îndreptăm. De unde și pretențiile legate de resursele Groenlandei, a Canadei și Ucrainei. Aici e contribuția celor puternici care au stat în primul rînd la învestire (tech billionaires), în principal al lui Elon Musk, care are un interes direct, ca mare industriaș, în securizarea acestor resurse.
Evident, Trump are anumite probleme cu fiecare dintre statele menționate mai sus, în parte, iar impunerea de taxe vamale are un scop precis, doar că este de retaliere sau de negociere, adică de „sperietoare”, fie legat de resursele Canadei, imigrația din Mexic sau „frecușurile” cu UE legate de barierele tarifare și netarifare/reglementările acesteia în zona de tehnologie, și mai ales în privința IA și a datelor (proprietate, confidențialitate, transfer, etc.). Tot interesele tech billionaires.
De ce taxele vamale nu sunt soluția?
În primul rînd, eficiența impunerii de taxe vamale este certă într-o singură privință: creșterea imediată a prețurilor la consumatori. Da, pentru că taxa vamală este plătită de importatori, care foarte probabil o vor transfera în prețul de vînzare (altfel ar trebui să o absoarbă în costuri și să-și scadă profiturile, ceea ce e greu de crezut). Deci, reducerea inflației în cel mai scurt timp, o mare promisiune electorală, va fi greu de realizat. În plus, eliminarea exceptării achizițiilor de valori mici „de minimis” de la plata taxelor vamale din China va costa consumatorii pînă la 13 miliarde USD iar impactul va fi disproporționat mai mare asupra celor mai săraci americani. Deci practic vor fi afectați în mare măsură votanții lui Trump, cei cărora le-a promis în campania electorală că inflația nu va crește. În plus, situația va escalada pentru că statele vizate vor impune taxe de retaliere, cu consecințe probabile în zona de război comercial.
În al doilea rînd, timpul pentru apariția efectelor pozitive pentru economia americană și pentru votanții republicani este scurt, aproximativ 2 ani, iar majoritatea fragilă din Congres și Senat nu îi garantează că mirajul colectiv al schimbării îl va proteja la alegerile parlamentare. Este de notorietate exemplul legat de reshoring-ul producătorilor de microcipuri început acum 2 ani de administrația Biden: nicio facilitate de producție majoră nu a fost finalizată încă. Evident, se poate argumenta că industria în sine este complicată și reshoring-ul durează, dar în realitate orice efect pozitiv pentru economia americană dat de reconstruirea industriei exportate apare după un timp îndelungat. Unul din argumentele aduse în favoarea impunerii de taxe vamale este că îi forțează pe producătorii străini să investească în SUA pentru a beneficia de prețuri mai mici (fără taxe vamale), și se dau ca exemple pozitive Coreea de Sud, Japonia, industria auto în SUA în anii ’80. Doar că se uită să se precizeze o serie de detalii interesante care nuanțează fiecare poveste în parte. În primul rînd este povestea timpului. A timpului istoric și a timpului necesar pentru ca efectele colaterale impunerii de taxe vamale să se manifeste. A fost nevoie de cîteva decenii de protecționism tarifar în cazul Coreei de Sud și al Japoniei, în timpuri istorice complet diferite de ce trăim azi și pornind de la realități economice complet diferite. Și, în anumite situații, se uită să se precizeze că efectele pozitive au fost pe termen scurt - vezi industria auto din SUA din anii ’80, în care se argumentează că firmele japoneze au investit în fabrici în SUA și ca atare au generat valoare acolo. Adevărat, dar industria auto americană a pierdut în deceniile astea jumătate din piața pe care o avea în anii ’70, în defavoarea japonezilor, a europenilor și a coreenilor.
În al treilea rînd, cu cine își dorește Trump să reindustrializeze SUA? Șomajul este la 4,1%, relativ constant față de anul precedent și aproape de cel natural, iar imigranții sunt sub presiune. Acestea sunt forțe contrare care nu vor ajuta procesul de reshoring. E adevărat că dezindustrializarea și globalizarea au rupt țara în două, cu zone-fantomă, cu creșterea polarizării sociale și economice și toate consecințele negative care se trag din acestea (droguri, alcoolism, abuzuri, crime, etc.), dar nu taxele vamale sunt soluția pentru acei oameni. Și presupunînd că forța de muncă ar fi capabilă și dispusă să se reintegreze rapid în noile fabrici, costul cu salariile ar fi mult peste ce costă un chinez, un vietnamez sau un indian. De unde, scăderea inflației rămîne un vis frumos.
În al patrulea rînd, în realitate administrația americană nu controlează reacția celorlalte state la măsurile tarifare pe care le impun și nici reacția companiilor americane afectate, care ar trebui să acționeze în vreun fel după creșterea costurilor cu importurile și a prețurilor de vînzare, deci inevitabil după reducerea vînzărilor și a profiturilor. Vin timpuri grele, se schimbă strategii, se vor cere ajutoare de stat (care vor crește datoria publică, și așa imensă), sau se vor muta capacități de producție în alte țări, care devin mai ieftine față de cele asupra cărora s-a impus regimul tarifar. Riscul de a mai crea un monstru, India, de-abia acum crește exponențial. Ideea e că nimeni nu garantează reshoring-ul. Nu atît timp cît capitalul se mișcă liber prin lume. Și în plus, există deja exemplul primului mandat al lui Trump în care a impus taxe vamale Chinei și altor state. Cu ce efect pozitiv? Niciunul. Din contră, există voci care spun că este deja un exemplu clasic în economia americană care arată că impunerea de taxe vamale în economia de azi nu este soluția pentru reducerea deficitului comercial.
Concluzie
Se spune că dacă ai în mînă un ciocan, vezi în jur numai cuie. Dacă jocul lui Trump este unul onest, metoda aleasă nu este cea mai bună. Taxele vamale nu îl vor ajuta să rezolve problema deficitului comercial, pentru că structural economia SUA este una bazată pe servicii. Ca atare problemele comunităților americane defavorizate trebuie rezolvate altfel. Dacă urmărește șantajul, jocul se schimbă iar intrarea în forță în negocieri (stilul lui caracteristic) este posibil sa îl ajute să obțină niște cîștiguri rapide cu fiecare dintre cei vizați. Dar nu cred că în acest mod va rezolva problemele fundamentale ale oamenilor care l-au ales și nici dependența de China. E doar pîine și circ.
Referințe:
1. Why Trump's repeal of a trade loophole will hurt low-income and minority Americans, By Helen Reid, Arriana McLymore and Lisa Baertlein,February 6, https://www.reuters.com/world/us/why-trumps-repeal-trade-loophole-strains-low-income-minority-americans-2025-02-06/
2. Trump’s nemesis, the US trade deficit, hit record high in 2024, By Doug Palmer, Politico, February 5, https://www.politico.com/news/2025/02/05/trump-trade-deficit-2024-00202569
3. U.S. ran the biggest trade deficits with China and Mexico in 2024. What about Canada? By Jeffrey Bartash, Marketwatch, https://www.marketwatch.com/story/china-and-mexico-ran-the-biggest-trade-deficits-with-the-u-s-in-2024-what-about-canada-5f70f0fd
4. The real threat to American prosperity, Daron Arcemoglu, Financial Times, https://www.ft.com/content/4e3f1731-3d63-4b31-88ce-c3f5157d8170
TouchPoint Business Solutions are misiunea de a ajuta companiile, indiferent de dimensiune, să-și maximizeze potențialul strategic prin soluții personalizate de guvernanță corporativă (managementul riscurilor companiei, continuitatea afacerii, control intern) și management financiar. Mai multe informații pe: www.touchpoint-solutions.eu
Copyright TouchPoint Business Solutions 2025
Comments
Post a Comment